Puțini artiști au reușit să își lege numele de un simbol așa cum a făcut Vincent van Gogh. Când spui „floarea-soarelui”, aproape inevitabil te gândești la tablourile lui. Dar dincolo de culorile intense și compozițiile spectaculoase, aceste picturi ascund o întreagă lume de sensuri și obsesii.
De ce floarea-soarelui?
Van Gogh spunea direct: „Floarea-soarelui este a mea”. Își dorea să fie asociat cu această plantă puternică, cu coroană de foc și vitalitate debordantă. Între 1887 și 1889, a realizat nu mai puțin de 11 tablouri dedicate floarea-soarelui, lucrate în trei „rafale” de inspirație.
Cea mai intensă perioadă a fost la Arles, în sudul Franței, când picta „cu pofta unui marsiliez care mănâncă bouillabaisse”, după cum scria el însuși.
Simbol al prieteniei cu Gauguin
Tablourile nu erau doar exerciții de culoare. Van Gogh le-a creat pentru a decora casa unde urma să locuiască Paul Gauguin, pe care îl vedea ca pe un „frate” artistic. Din păcate, prietenia s-a destrămat rapid, iar Van Gogh a rămas cu tablourile – și cu o dorință de solidaritate care nu s-a împlinit niciodată în viața lui.
De la eșec la cult
În timpul vieții, Van Gogh a vândut foarte puțin. Dar în secolul XX, floarea-soarelui au devenit cult: scriitoarea Katherine Mansfield spunea în 1920 că aceste tablouri i-au trezit inspirația, iar criticii le numeau „triumfuri ale exuberanței”. În scurt timp, Van Gogh a devenit unul dintre cei mai iubiți artiști din lume.
O tradiție mai veche
Vincent nu a inventat simbolul. Floarea-soarelui venise din Americi abia în secolul al XVI-lea, dar a inspirat rapid mituri și artă. Legenda spune că nimfa Clytie, îndrăgostită de zeul Apollo, s-a transformat într-o floare care urmărește soarele. Astfel, floarea-soarelui a devenit semnul fidelității și al iubirii devotate.
În picturile flamande din secolul XVII, era asociată cu căsătoria sau cu credința religioasă. Pentru Anthony van Dyck, floarea-soarelui putea simboliza chiar loialitatea artistului față de patronul său, regele Charles I.
De la religie la politică
În timp, simbolul a fost folosit și politic. În arta chineză, afișele cu Mao îl arătau ca pe un „soare” peste câmpuri de floarea-soarelui. Mai recent, Ai Weiwei a folosit 100 de milioane de semințe de porțelan pictate manual pentru a critica puterea centralizată și a aminti de colectivismul impus.
Van Gogh și Kiefer: viață, moarte, renaștere
Astăzi, floarea-soarelui revine într-o expoziție spectaculoasă la Royal Academy din Londra, unde operele lui Van Gogh se întâlnesc cu sculpturile și gravurile lui Anselm Kiefer.
Dacă la Van Gogh floarea-soarelui e o explozie de culoare, la Kiefer ea apare neagră, uscată, dar cu semințe care cad și promit viață nouă. Amândoi transmit aceeași idee: viața trece, dar renașterea e mereu posibilă.
Ce înseamnă, în fond, floarea-soarelui?
De la iubire și credință la artă și prietenie, floarea-soarelui a fost mereu un simbol al devotamentului. Pentru Van Gogh, ele erau și un strigăt de recunoștință, dar și o meditație asupra timpului care trece.
Astăzi, aceste tablouri rămân nu doar capodopere ale culorii, ci și un reminder că și noi, ca floarea-soarelui, tindem să privim spre lumină, spre speranță și spre ceva mai înalt decât realitatea de zi cu zi.
Sursa: bbc
Foto:
