Cerbii, o populație scăpată de sub control
Scoția are astăzi o problemă neașteptată: prea mulți cerbi. Estimările arată că există peste un milion de animale, dublu față de anii ’90. Fără prădători naturali – lupii și râșii au dispărut de secole – cerbii s-au înmulțit rapid și pun presiune pe păduri și ecosisteme.
Pentru a menține echilibrul, autoritățile organizează cull-uri anuale, adică vânători de control. În loc ca această carne să fie irosită, mulți specialiști spun că ar trebui să ajungă în farfuriile noastre, ca alternativă la vita crescută industrial.
Venisonul: carne cu emisii mai reduse
Profesorul Matthew Moran, de la Hendrix College (SUA), a studiat impactul climatic al vânatului. Concluzia? Dacă vânătorii americani ar înlocui vita cumpărată cu carnea de cerb vânată, emisiile ar scădea cât echivalentul a 400.000 de mașini scoase de pe șosea anual.
Diferența majoră față de vită:
- nu există defrișări pentru pășuni,
- nu se consumă apă și hrană pentru creștere,
- nu sunt emisii industriale pentru ferme.
Dar nu e chiar atât de simplu
Carnea de cerb are și ea un „preț climatic”. Fiind rumegătoare, animalele elimină metan, un gaz cu efect de seră de 84 de ori mai puternic decât CO₂.
Un raport comandat de Scottish Venison Association a calculat că pentru 100g de proteină din carne de cerb sălbatic se emit 11,9 kg CO₂e – mai puțin decât la vită, dar mai mult decât la porc sau pui.
Aici apare o dispută între cercetători:
- Unii spun că acest metan ar trebui calculat integral, la fel ca la vite.
- Alții consideră că cerbii ar emite oricum metan, chiar dacă nu am consuma carnea lor – deci amprenta trebuie atribuită doar transportului și procesării.
Rolul decisiv al vânătorilor
În studiile din Scoția și Italia, aproape 90% din emisiile non-metane proveneau din combustibilul consumat de vânători.
Dacă vânătorii sunt locali și eficienți, impactul este mic. Dacă însă străbat sute de kilometri și nu prind nimic, amprenta de carbon se dublează.
Un studiu italian a arătat că peste 40% dintre vânători nu au reușit să prindă niciun animal într-un sezon, dar au consumat sute de litri de benzină. Concluzia: vânătorii buni reduc emisiile, cei ineficienți le dublează.
Limitele consumului de venison
Chiar dacă este o alternativă locală sustenabilă, există o problemă de scară.
- În SUA, tot vânatul acoperă doar 3% din consumul de carne.
- În Scoția, nici dacă ar fi vânați toți cerbii, nu s-ar putea hrăni populația cu carne de venison.
Așadar, venisonul nu poate fi soluția globală, dar poate fi o opțiune locală inteligentă pentru cei care doresc să reducă amprenta de carbon a dietei lor.
Protejarea pădurilor, un bonus climatic
Un alt aspect puțin discutat: cerbii afectează regenerarea pădurilor.
- În Scoția, între 15-20% dintre puieți sunt distruși de cerbi.
- În SUA, procentul ajunge la 75% în unele zone.
Fără controlul populațiilor, pădurile nu reușesc să crească suficient și să absoarbă carbon. Prin urmare, reducerea numărului de cerbi prin vânătoare are un dublu efect benefic:
- Carne sustenabilă pe piață.
- Păduri sănătoase, capabile să stocheze mai mult CO₂.
Bariera culturală și economică
Deși disponibilă, carnea de cerb rămâne puțin consumată.
- Prețul este mai mare decât al cărnii de vită.
- Mulți consumatori nu știu cum să o gătească.
- În supermarketuri, oferta este limitată.
Specialiștii spun că pentru ca venisonul să devină o alternativă reală, este nevoie de:
- educație gastronomică,
- mai multă disponibilitate în magazine,
- și prețuri competitive.
Carnea de cerb sălbatic nu poate hrăni planeta, dar în zone ca Scoția este o alegere logică și sustenabilă. Valorifică un cull necesar, protejează pădurile și are o amprentă de carbon mai mică decât vita.
Atât timp cât este sălbatică, locală și vânată responsabil, poate fi un pas spre o alimentație mai prietenoasă cu mediul – și, de ce nu, o experiență culinară autentică.
Sursa: bbc
Foto:
