Rewilding e termenul din engleză folosit pentru readucerea terenurilor degradate sau folosite de om la o stare cât mai apropiată de cea naturală.
De-a lungul secolului XX, omenirea a cerut tot mai mult pământ, ceea ce a dus la pierderea unor suprafețe vaste de păduri naturale și pajiști. Astăzi, aproximativ jumătate din suprafața terestră a planetei este folosită pentru agricultură – culturi și pășunat pentru animale.
Totuși, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), suprafața agricolă globală a atins un vârf la începutul anilor 2000 și scade lent de atunci. În multe regiuni, terenurile agricole sunt înlocuite de pajiști, arbuști și păduri, iar animalele sălbatice revin pe pășuni abandonate pe care le stăpâneau odinioară.
A atinge „vârful terenurilor agricole” nu înseamnă că problema defrișărilor s-a rezolvat. Cererea în creștere pentru carne de vită, soia, cacao și ulei de palmier pune presiune pe terenuri din America de Sud, Asia de Sud-Est și Africa. În ultimul deceniu, lumea a pierdut suprafețe de păduri tropicale echivalente cu de două ori mărimea Spaniei.
Cu toate acestea, la nivel global, suprafețele agricole abandonate sunt mai mari decât cele defrișate, în special datorită reîmpăduririi din Europa și America de Nord și abandonării pășunilor din Australia și Asia Centrală.
De ce scade suprafața agricolă
- Productivitate crescută: Semințe îmbunătățite, fertilizanți, pesticide și irigații au sporit considerabil randamentele. Din 1961, creșterile de productivitate au salvat 1,8 miliarde de hectare de teren (aprox. 35 de „Spanii”) de la cultivare.
- Zootehnie mai eficientă: Rase de animale mai productive și hrănire optimizată au dus la abandonarea unor terenuri mai slabe.
- Substituenți sintetici:
- Lâna și bumbacul au fost înlocuite în mare parte cu fibre sintetice.
- Tutunul este tot mai mult înlocuit de nicotină sintetică.
- Vanilia, cofeina și îndulcitorii au alternative de sinteză.
- Aceste substituții au salvat peste 110 milioane de hectare (≈ 2 „Spanii”).
Exemple concrete de rewilding
Un caz relevant este industria lânii, care s-a prăbușit cu 50% din 1990. Pășunile din Australia, Noua Zeelandă și Argentina au scăzut cu 25%.
- În Australia, o fermă de oi de 70.000 ha a devenit Rezervația Charles Darwin, cu 700 de specii de plante și 230 de animale.
- În Argentina, fostul ranch Chacabuco de 70.000 ha este acum rezervație naturală, locuită de pasărea rhea (nandu), rudă a struțului și emu.
Limite și probleme
- Defrișările continuă în tropice pentru soia, vită, cacao și palmier.
- Plantajele forestiere cresc, dar susțin mult mai puțină biodiversitate decât pădurile naturale.
- Alternativa sintetică aduce noi riscuri: poluarea cu plastic și dependența de combustibili fosili.
Ce urmează
- Randamente mai mari
- În 1961 produceam 1 tonă de cereale/ha; azi peste 4 tone/ha.
- Randamentele continuă să crească, dar schimbările climatice ar putea încetini progresul.
- Schimbări alimentare
- Se trece de la vită și oaie (foarte consumatoare de teren) la porc și pui (mult mai eficiente).
- În Europa: -20% carne de vită și oaie, +20% carne de porc și pui din 2000 → 20 mil. ha de teren economisite.
- Alimente cultivate în laborator
- Primele alternative la carne (2013) costau 1 milion $/kg; până în 2030, ar putea ajunge la 6 $/kg, aproape de prețul cărnii de vită.
- Există deja substituenți sintetici pentru cafea, cacao, uleiuri, proteine pentru hrana animalelor.
- Hrana animalelor consumă 80% din terenurile agricole → un potențial uriaș dacă ar fi înlocuită.
- Tehnologii agricole noi
- Serele olandeze produc 500 t roșii/ha vs. 30 t/ha în câmp.
- Fermele verticale sunt încă scumpe, dar promițătoare pentru viitor.
Riscuri și incertitudini
- Cererea pentru biocombustibili ar putea readuce expansiunea agricolă.
- Politicile de mediu ar putea fi inversate.
- Inegalități alimentare: inovațiile trebuie să fie accesibile și pentru cei cu venituri mici.
- Fermierii riscă să-și piardă veniturile, necesitând sprijin pentru alternative.
Omenirea a depășit deja pragul de „teren agricol maxim”. Dacă tendințele actuale continuă – cu randamente mai mari, alimente de laborator și schimbări alimentare – este posibil ca secolul XXI să fie primul din istoria recentă în care vom lăsa planetei mai multă natură decât am găsit.
Sursa: bbc
Foto:
