De peste un secol, comorile ascunse sub terenul înghețat al Groenlanda stârnesc interesul marilor puteri. Iar pe măsură ce Donald Trump devine cel mai recent lider care își îndreaptă atenția spre aceste resurse, accesarea lor rămâne, în continuare, o provocare majoră.
Atracția celei mai mari insule de pe Pământ este incontestabilă. De-a lungul mileniilor, Groenlanda i-a fascinat pe toți, de la Erik cel Roșu, care a fondat prima așezare europeană acum peste o mie de ani, până la Forțele Aliate din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ajunse pe aceste țărmuri izolate.
Interesul pentru Groenlanda se reaprinde pe fondul declarațiilor președintelui american Donald Trump, care a atras atenția internațională prin amenințările sale de a anexa teritoriul, o regiune semi-autonomă a Danemarca.
Disputa a determinat aliații europeni ai SUA să se poziționeze ferm împotriva unei asemenea inițiative. Premierul danez Mette Frederiksen a avertizat chiar că o tentativă de preluare prin forță ar putea pune capăt alianței NATO. Tensiunile sunt ridicate, iar miza este uriașă.
Dar ce anume face această întindere înghețată, aparent lipsită de viață, atât de dorită?
Cartografierile detaliate și explorările desfășurate timp de peste o sută de ani au scos la iveală dovezi clare ale existenței unor resurse minerale importante în Groenlanda, inclusiv elemente rare și minerale critice utilizate în tehnologiile de energie verde, dar și posibile rezerve de combustibili fosili.
Cu toate acestea, în ciuda entuziasmului generat de acest potențial, procesul de identificare, extracție și transport al mineralelor este extrem de complex, implicând eforturi multinaționale și decenii de muncă.
Interesul de lungă durată al SUA pentru Groenlanda
Groenlanda este imensă, având aproximativ 2 milioane de kilometri pătrați, o suprafață comparabilă cu cea a Republica Democrată Congo. Deși pe hărțile realizate în proiecția Mercator pare aproape la fel de mare ca Africa, realitatea este diferită. Totuși, bogăția minerală neexploatată este considerabilă.
Interesul Statelor Unite pentru insulă nu este nou:
- 1867: Secretarul de stat american William Seward a propus anexarea Groenlandei, alături de Islanda.
- 1910: Ambasadorul SUA la Copenhaga a sugerat un schimb teritorial între Groenlanda și Antilele Olandeze.
- 1946: SUA au oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur pentru cumpărarea insulei.
- 2019: Donald Trump a relansat ideea achiziționării Groenlandei, respinsă rapid de guvernul danez.
O arhivă geologică a istoriei Pământului
Groenlanda este una dintre cele mai vechi mase continentale de pe planetă. Potrivit geologului Kathryn Goodenough de la British Geological Survey, istoria sa geologică este comparabilă cu cea a oricărei regiuni majore de pe glob.
Acum aproximativ 500 de milioane de ani, Groenlanda făcea parte dintr-un supercontinent situat între Europa și America de Nord. Separarea acestuia, petrecută în urmă cu 60–65 de milioane de ani, a dus la formarea Oceanului Atlantic de Nord.
Insula a traversat inclusiv zona fierbinte islandeză, responsabilă pentru activitatea vulcanică ce a creat Islanda. Astăzi, sub gheața sa se regăsesc roci precambriene, sedimente glaciare recente și structuri care pot ascunde resurse valoroase.
Minerale critice și lecțiile trecutului
Doar aproximativ 20% din Groenlanda este lipsită de gheață. Restul este acoperit de calota glaciară, care se scurge lent spre coastă prin ghețari.
În secolul al XIX-lea a fost descoperit mineralul criolit, esențial în producerea aluminiului. Mina Ivittuut a furnizat criolit Aliaților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, contribuind la fabricarea avioanelor.
După război, cartografierea geologică a avansat, iar GEUS a realizat hărți detaliate ale provinciilor geologice, inclusiv sub calota de gheață. Acestea oferă indicii importante despre posibilele zăcăminte de minerale critice.
Totuși, exploatarea nu este lipsită de riscuri. Experiențele miniere anterioare au lăsat urme grave asupra mediului. Nivelurile ridicate de metale grele au fost detectate în ecosisteme locale chiar și la 50 de ani după închiderea minelor.
Din acest motiv, în 2021, Groenlanda a adoptat o lege care limitează conținutul de uraniu în resursele extrase, blocând dezvoltarea unor proiecte de minerale rare.
Viitorul între oportunitate și responsabilitate
Schimbările climatice afectează regiunea arctică de aproape patru ori mai rapid decât restul planetei. Deși topirea gheții ar putea expune noi roci, aceasta nu este principalul motiv al interesului crescut pentru explorare.
Mai important este faptul că deschiderea rutelor maritime arctice ar putea facilita transportul resurselor necesare tranziției energetice globale.
Pentru localnici, mineritul este privit atât ca o oportunitate economică, cât și ca un risc cultural și ecologic. În Groenlanda, pământul este administrat de stat, iar ideea unor zone private, închise, este neobișnuită.
De aceea, implicarea comunităților locale în toate etapele proiectelor miniere este considerată esențială.
Rămâne întrebarea: va deveni Groenlanda un nou „Vest Sălbatic” al resurselor? Liderii europeni afirmă că decizia aparține exclusiv locuitorilor insulei. Cert este că interesul internațional pentru bogățiile ascunse sub gheața Groenlandei nu va dispărea prea curând.
Sursa: bbc • Foto: generata cu AI
